Chirie sau credit ipotecar? (II)

Jumătatea cea nasoală a cuplului s-a cam codit la început: că nu o să mai ajungă banii pentru parizer, că în Germania nu de proşti stau ăia în chirie, ci trebuie să aibă vreun motiv întemeiat, că dacă unul dintre ei rămâne fără slujbă nu vor mai putea plăti ratele etc. Dar ea era convinsă că pe nemţi nu-i duce capul ca pe români şi, după ce a plâns cu foc de vreo cinci ori, şi de vreo două a refuzat (pe motiv de depresie) colaborarea la anumite activităţi conjugale relaxante ce se pot întreprinde doar în doi, el n-a mai rezistat să o vadă atât de nefericită şi a cedat. S-a gândit că, la urma urmei, dacă n-or mai putea plăti ratele, şi banca le va lua apartamentul, se vor muta iar în chirie. Ce-am avut şi ce-am pierdut? În cel mai rău caz, de la nimic ne întoarcem iar la nimic, şi-a zis el. De ce să nu încerce dacă n-au nimic de pierdut?
Au cumpărat un apartament mititel şi însorit, l-au zugrăvit cu drag cu mânuţa lor, au bătut cu spor cuie în pereţi şi şi-au făcut un cuibuşor tare cald şi primitor. Frecvenţa pupăturilor a revenit la normal, lucru care, combinat cu lipsa banilor de anticoncepţionale, a dus la sporirea familiei cu un nou membru, de sosirea căruia s-au bucurat nespus. Acum chiar că erau fericiţi, deşi...bebeluşul era cam...costisitor. Confortul confort, copilaşul copilaş, iubirea iubire. Cu excepţia faptului că erau datori vânduţi băncii pentru următorii 35 de ani, totul era minunat.
Au ţinut-o în triluri şi sărutări vreun an, apoi au primit o scrisoare de la bancă, în care li se comunica creşterea ratei şi li se explica motivul: perioada de dobândă promoţională a creditului se terminase. Ce puteau face altceva decât să înlocuiască parizerul cu untură şi margarină? Dar nici aşa nu era bine pentru bancă. A crescut iar rata, după vreo şase luni, din cauza cursului valutar; au fost nevoiţi să renunţe şi la untură. Dar banca nu se mulţumea nicicum cu rata lor, măcar că deja plăteau cu vreo 20 % mai mult ca la început, iar salariile lor nu crescuseră deloc. Iar s-a mărit rata, deoarece valoarea de piaţă a cuibuşorului lor scăzuse, drept pentru care creditul lor se încadra acum în altă grupă de risc. Aceasta a fost picătura care a umplut paharul. S-au dus la bancă şi le-au spus ălora că n-au decât să se spele pe cap cu apartamentul lor, să-l ia înapoi că ei nu mai plătesc nicio rată, mai bine se mută iar în chirie. Că altfel mor de foame, cu bebeluş cu tot.
- Bine, zice ăla de la bancă, dar voi credeţi că-i aşa simplu să scoateţi laţul din gât? Dacă vreţi să scăpaţi de rate nu e suficient să renunţaţi la apartament, ci mai trebuie să achitaţi încă 10.000 de euro. Creditul vostru a fost de 40.000 dar, la ora asta, apartamentul valorează doar 30.000; aşa că, pe lângă apartament mai datoraţi încă 10.000. Aveţi cumva banii ăştia?
- Bă, tu îţi baţi joc de noi? Dacă am avea bani, tu crezi că am vrea să renunţăm la apartament? Dar cum am luat noi credit 40.000, am plătit o grămadă de rate, şi acum datorăm tot 40.000? După calculele noastre, suma datorată trebuia să scadă cu câteva mii. De ce nu a scăzut?
- O să scadă doar după vreo 20 de ani. Până atunci plătiţi doar dobânzi, comisioane şi alte chestii. Dacă nu mai plătiţi rata, vă luăm apartamentul, vă dăm în judecată şi, din orice venit legal veţi avea, vom recupera cei 10.000 de euro. Cu avocaţii noştri nu-i de joacă! Să vă văd eu din ce o să mai plătiţi chirie atunci? Eu zic mai bine să staţi voi pe curul vostru şi să plătiţi rata, că de foamea din glandă oricum nu mai scăpaţi toată viaţa voastră. Dacă nu muriţi de inaniţie pe traseu, măcar la bătrâneţe rămâneţi cu apartamentul. Cel puţin copilul vostru să nu plătească rate sau chirie!
Au izbucnit în plâns amândoi, dar angajatul băncii nu s-a lăsat înduioşat, că el era hârşit în treburi de genul ăsta şi învăţat cu lacrimile debitorilor ca popa cu plânsul familiilor îndoliate la înmormântări. Din nefericire pentru ea, tânăra celulă de bază a aflat prea târziu că neamţul nu este mai prost ca românul; ba din contra. Şi că visul frumos de a avea cuibul TĂU se poate foarte uşor transforma în dorinţa fierbinte de a nu avea nimic.

Infanteristu’

Alte stiri - Locale

| Astazi | Culturale | Locale | Regionale | Sportive |