Vaca nu mai umple şiştarul

Dacă o vacă primeşte mai puţin nutreţ, oricât de talentat la muls ar fi ţăranul, şiştarul nu se mai umple. Ba chiar, dacă o trage prea vârtos şi insistent de ţâţe, ugerul i se poate infecta şi văcuţa poate muri din asta. Dacă firmele private nu prea mai au ce paşte (că nu mai sunt bani pe piaţă), oricât de mare mulgător ar fi fiscul, şiştarul nu se mai umple cu bani, ca acum doi ani. Ba chiar, în loc să obţină mai mulţi bănuţi, din cauza mulsului excesiv, ţăranul-stat s-a trezit cu o grămadă de hoituri de companii care şi-au dat duhul. Drept urmare, fondurile nu mai sunt suficiente pentru hrănirea numeroaselor guri flămânde pe care el le are de hrănit. Ce poate face, amărâtul de el, văzându-şi copiii lihniţi de foame? Se duce, ca orice bun părinte aflat în această situaţie, să ia nişte bani împrumut ca să treacă cumva peste perioada asta grea. De unde? De la un băncoi numit FMI.
Dar cei de la banca asta mare nu dau banii decât dacă respecţi nişte condiţii: ori cheltui la fel ca înainte dar încasezi mai mult, mulgând mai cu spor (dar asta era clar chiar şi pentru ei că nu se poate), ori cheltui mai puţin. Cum să facă bietul stat? Noroc cu un mare dătător cu supoziţia de la FMI, pe nume Mihai Tănăsescu, care l-a luminat, arătându-i singurele variante posibile: fie creşti TVA- ul, fie concediezi câteva sute de mii de bugetari.
- Păi ce variante sunt astea? Asta înseamnă că mă puneţi să aleg între a-i lovi cu genunchiul în testicule pe câteva sute de mii de bugetari sau a le trage un pumn în stomac tuturor locuitorilor aceste ţări.
Situaţia era teribil de încurcată. Ce variantă să aleagă bietul Stat? Doar toţi erau copiii lui şi-i iubea ca ochii din cap. Cât zbucium era în inima chinuitului părinte! Oare eu ce aş face în locul lui? Dacă aş mări TVA-ul, şi mai multe firme vor da ortul popii; de unde mai mulg eu atunci taxe şi impozite, fără de care vom muri toţi de foame? Asta, e clar ca bună ziua, nu-i soluţia bună. Mai bine-i dau afară pe ăia, treaba lor ce-or face, că aşa măcar pot să-i hrănesc pe cei ce rămân. Asta voi face!
Dar pe care să-i dau afară? Dacă scap de profesori şi doctori, nu prea fac mare scofală; că ăştia oricum nu au salarii prea mari, plus că mai şi lucrează uneori, când nu-s prea ocupaţi cu şpăgile sau meditaţiile. Cu ăia din justiţie nu-mi ţine figura, că se pricep mult prea bine la legi; măcar că aş face o economie babană la ce lefuri au. De poliţie şi armată nu mă pot atinge, că de-mi sar copiii flămânzi în cap, cine mă apără pe mine? Cel mai bine şi mai bine ar fi să-i dau afară pe ăia din administraţie, dar de la şef de serviciu în sus. Aşa aş avea doar de câştigat. De lucrat, ăştia oricum nu lucrează nimic (marea lor majoritate), că doar să plimbi hârtii toată ziua chiar că nu-i muncă. La ce salarii, sporuri şi stimulente au, îmi scad cheltuielile la jumătate, că ăştia îmi papă mai tot bugetul. Şi o să mai am o grămadă de avantaje.
Fără controalele lor tematice, încrucişate, inopinate, periodice şi de care or mai face ei, fără amenzile uriaşe pe care le trântesc oriunde se duc, fără grămezile de hârţoage, autorizaţii, licenţe, declaraţii şi zecile de taxe pe care le inventează toată ziua, din plictiseală sau din teamă ca nu cumva vreo firmă să poată fi în regulă cu actele, sunt absolut convins că firmele private nu vor avea decât de câştigat.
La ăştia nu trebuie să le dau nici şomaj, pentru că, din ceea ce spun ei, absolut toţi sunt nişte specialişti desăvârşiţi şi experimentaţi care, în clipa când vor ieşi pe piaţa muncii, vor declanşa un război crâncen între companiile private; acestea vor ţine morţiş să-i angajeze pe salarii mult mari ca la stat. Sunt ferm convins că experienţa lor fenomenală va aduce companiilor nişte profituri uriaşe. Iar eu, Statul, voi putea umple şiştarul până-n buză.
Aşa aş face eu dacă aş fi în locul Statului. Da’ nu-s; motiv pentru care nu-mi rămâne decât să aştept cu maxim interes şi multă îngrijorare să văd ce va decide el. Ceva, însă, mă face să cred că cei din administraţie vor rămâne, şi Statul, fiind mai deştept decât mine, va avea argumente solide să-i pună pe drumuri pe profesori şi pe doctori. Nu ştiu cum se face, dar eu şi el nu gândim niciodată la fel.

Infanteristu’

Alte stiri - Locale

| Astazi | Culturale | Locale | Regionale | Sportive |